Când Dumnezeu,în planul Său divin,
A hotărât să-Şi scoată din robie
Poporul,după secole de chin,
Ales-a ca’mputernicit deplin
Pe Moise,când vorbitu-i-a’n pustie.
Nepregătit,Moise s-a eschivat:
“Cine sunt eu,de mă trimiţi pe mine?”
El se vedea prea mic,neînsemnat,
Dar Dumnezeu pe loc i-a replicat:
“Eu te trimit,deci Eu voi fi cu tine.”
“Dar uite,Doamne,cu ce mă confrunt,
Tu mă trimiţi,dar ei vor vrea să ştie
Numele Tău,ce nu-i doar amănunt.”
Spune-le,Moise,Eu Sunt Cel ce Sunt
E numele Meu pentru veşnicie.”
“Şi dacă,totuşi,nu vor asculta?”
-A început din nou şovăiască-
Şi Domnul a făcut,prin mâna sa,
Trei semne,pentru a consolida
Însărcinarea sa dunezeiască.
“Doamne,Tu ştii că eu vorbesc mai greu”,
Mai zise Moise,încercând să scape.
“Dar,Moise,toate-s de la Dumnezeu,
Şi gura ta,nu am făcut-o Eu?
Tu du-te,dar,Eu îţi voi fi aproape.”
“Trimi-te,Doamne,pe altcineva”,
A mai făcut Moise o încercare
Menită pe Cel Sfânt a-L mânia:
“Tu du-te la Aron,el gura ta
Va fi de-acum,cât veţi fi în lucrare.”
***
Nu ţi se pare că ai întâlnit
Şi-n viaţă,situaţii similare?
Nu-ţi aminteşti când Domnul ţi-a vorbit
Printr-un Cuvânt puternic,desluşit,
Iar tu L-ai refuzat cu’nverşunare?
Moise,până la urmă,a-nţeles
Că voia sfântă trebuie-mplinită,
Şi că atunci când Domnul te-a ales
Tot El e cel care îţi dă succes.
Nu crezi că-i o problemă lămurită?
Domnul mai are oameni în Egipt
Robiţi,orbiţi,lipsiţi de idealuri,
Şi chiar de te vezi mic,nepregătit,
Pe tine Domnul te-a’mputernicit
Să-i treci prin Marea Roşie,prin valuri.
Să îi conduci printr-un pământ arid
Spre Stânca vieţii,plină de izvoare,
Fiindu-le spre Ţara Sfântă ghid,
Şi-ntr-un climat otrăvitor,perfid,
Să îi fereşti de falsa închinare.
Nu cântări lucrarea Celui Sfânt
Şi nu o raporta la a ta stare,
Oricum eşti mic,însă pe-acest pământ
Domnu-ţi trasează calea prin Cuvânt,
Asumă-ţi,deci,divina-nsărcinare.
Amin
Vulcan,16 ian.2007
Completat sub: Neclasificat | Tagged: Wordpress
