Mărturie

Aventura mea cu Dumnezeu !
Mă numesc Natalia şi în citeva rînduri vreau să vă mărturisesc aventura mea cu Dumnezeu. Poate ţi se pare cam ciudat că am scris „aventura” sau poate te întrebi ce fel de aventură poţi sa ai cu Dumnzeu? Dacă ţe-ai pus aceste întrebări eu te invit cu plăcere să vezi ce am avut învedere…

Pînă la aventura mea cu Dumnezeu eu am trăit o altă aventură, o aventură periculoasă cu lumea, care mai să mă ia sub acoperămîntul ei. Dar din fericire Dumnezeu a îngăduit o zi şi pentru mine, o zi care nu o voi putea uita vreo dată, ziua care mi-a schimbat sensul vieţii şi rostul ei.

Eu vin dintr-o familie aşa zis creştină, împreună cu mama mea mergem în fiecare duminică la biserică, şi cu acest prilej vreau să-i mulţumesc mamei mele care a avut grijă ca să-mi dea o educaţie duhovnicească foarte bună deşi îi venea foarte greu. Mersul la biserică nu prea mă încînta duminică de duminică dar din respect pentru părinţi mă duceam, fără ca să se întîmple nimic mai mult.

Întodeauna mi-a plăcut să fiu „number one” în toate lucrurile la şcoală, între prieteni, în familei, nu vreau să spun că nu este bine să fii primul în toate lucrurile dar în cazul meu aceste lucruri sau transformat în mîndrie şi aroganţă cronică. Îmi plăceau foarte mult petrecerile şi mai ales cînd mergeam împreună cu prietenii la disco unde mă simţeam după părerea mea cea mai împlinită, mă bucuram de o popularitate foarte bună între prieteni şi mi se părea că totul este la dispoziţia mea. Aşa trecea timpul şi eu am început să caut lucruri noi mai interesante şi mai extrimale şi mi sa părut că ar fi bine ca să-mi ocup timpul cu ceva nou şi aşa am hotărît să merg să practic „Break dans”, şi după cum vă imaginaţi am devenit o fată de „cartier”. Pe lîngă aceste lucruri am început s-o urăsc pe verişoara mea, care după cum spuneam eu „ca ea sa dat în baptişti”, nu aveam ochi s-o văd. Timpul trecea şi tot ce se părea că îmi aduce fericirea parcă se spulbera. De multe ori nu înţelegeam care este rostul vieţii mele şi mă întrebam de ce trebuie să mai trăiesc? aveam totul ce şi-ar dori cineva… prieteni, atenţie, poziţie ect. Aveam totul şi în acelaş moment nu aveam nimic. Cînd mă simţeam rău nimeni nu era lîngă mine toţi parcă se evaporau fără urmă şi eu rămîneam cu mine însumi.

Într-o vară cînd toţi prietenii erau plecaţi în vacanţă, eu eram singură, şi verişoara mea scumpă pe care eu nu aveam ochi s-o văd mi-a făcut o invitaţie la o tabără „surpriză”. Ea ma convins foarte greu dar ne avînd altă ocupaţie am hotărît să merg. Am ajuns foarte greu la această tabără avînd multe încercări pe drum spre ea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns, spre surprinderea mea la această tabără nu era un simplă ci una creştină.

Daaa! să vedeţi cum am reacţionat eu…., doream cu tot dinadinsul să se finiseze cît mai repede această tabără. La început mi-a părut foarte rău că am acceptat să merg, dar pînă la urmă nu aveam de ales şi m-am smerit cu acest gînd, fără să înţeleg că Dumnezeu pregăteşte ceva cu totul special pentru mine.

Nu voi uita niciodată acest timp unde întradevăr am cunoscut adevărul care mi-a descătuşat inima, atunci cred că prima dată în viaţa mea am chemat Numele Domnului. Eram la rug şi am simţit că Dumnezeu a atins inima mea, nu rămînea doar să răspund şi am răspuns…

În acea seară nuştiu cum am ajuns în camera unde stăteam, nu prea înţelegeam ce se întîmplă cu mine eram aşa de împlinită cum nu am mai fost vreo dată. Un moment care nu-l pot uita niciodată, întîlnirea mea cu Mîntuitorul meu care L-am căutat aşa de mult şi iată că El ma găsit, ca pe un fiu pierdut. Acuma eu sunt o făptură nouă pentru că toate lucrurile cele vechi din viaţa mea sau dus. Dumnezeu le-a aruncat în marea uitării şi mi-a dăruit un nou început lîngă El. Aş putea să vă scriu mai multe despre trecutul meu, dar din fericire eu am rupt cu el, şi nu-mi mai amintesc de el.

Acum pot să spun cu adevărat şi ferm că nu-mi pare rău că trăiesc. Ştiu de ce trebuie să trăiesc şi cum trebuie să trăiesc, ca să nu am remuşcări, pentru că îi aparţin lui Dumnezeu, în care îmi găsesc înplinirea şi care nu mă părăseşte nici pentru un moment.

Nu trăiesc o viaţă simplă ci o adevărată aventură cu Dumnezeu. Mi-ar trebui să scriu deacum o carte întreagă ca să pot redau această experienţă.

„Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine. Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”