Copii bine crescuţi

Noiembrie 20, 2008 § Lasă un comentariu

Copiii ar trebui, de mici mai exact decînd încep să vorbească cît de cît corect şi să înţeleagă mai multe lucruri- în jurul vîrstei de trei ani- să fie în stare să aplice cîteva reguli elementare de comportament în societate. Dar ar trebui să aibă şi de la cine să înveţe : „instructori” buni, care să le repete, să le reamintească, să-i felicite, de multe ori pe exemplu este o minunată modalitate de a transmite aceste cunoştinţe, care le vor permite să îşi găsească locul în societate şi le voe fi de folos tot restul vieţii.

Cuvintele mici care fac minuni

De foarete devreme copiii trebuie sp înveţe aceste cuvinte magice. Orice copil este considerat prost crescut dacă nu ştie să spună „te rog” şi „mulţumesc”. Deci după, „mama”, „tata” şi „papa” vor urma „te rog” şi „mulţumesc”, fără de care nici o dorinţă nu va fi îndeplinită.

Bună zi

Copiii care rămîn închişi în camera lor atunci cînd avem musafiri nu dau dovadă de prea mare bună cuviinţă. La fel şi părinţii care tolerează o astfel de atitudine decizia vă aparţine! Cu atît mai mult se aplică această regulă în cazul adolescenţilor.

A căsca

Căscăm uneori fără să ne putem reţine, asta este. Dar mai sunt şi unii care cască mereu. În timpul orelor, la masă sau într-o discuie cu un prieten, căscatul este un gest pe care ar trebui să ni-l stăpînim dacă nu se poate, să învăţăm să nu face zgomot şi să ducem mîna la gură

Să spălăm, să spălăm

Bunile obiceiuri legate de igiena corporală se învaţă foarte devreme. Pînă şi bebeluşii fac baie în fiecare zi ei sunt schimbaţi atunci cînd sunt murdari sau li se întîmplă vreun „accident”.

Copiiilor puţin mai mari care descoperă primăvară plăcerilor tropăitului prin noroi, ar fi bine să le spălăm hainele zilnic.

Adolescenţii ar trebui să renunţe de a purta la nesvîrşit aceiaşi pereche de blugi, n-ar fi rău să şi-o scoată ca să o spele înainte ca să stea singură în picioare, chiar dacă şi-o pun din nou după aceea.

A înpărţi

Ar trebui să nu tolerăm nici o dată refuzul copiiilor de a-i lăsa să „se atingă” de jucăriele lor pe cei care vin în vizită la ei, este o atitudine inacceptabilă, ridicolă şi capricioasă. Dacă învaţă de mici să-şi înpartă jucăriele le va fi mult mai uşor mai tîrziu cînd va fi vorba despre haine, timp sau bani.

A şti să dăruieşti şi să fii gelos sunt calităţi foarte apreciate în zilele noastre şi sunt esenţiale pentru o viaţă socială bogată, pentru dezvostlarea şi păstrarea prietenilor. Merită deci, să investim în cultivarea acestei calităţi încă din copilărie.

A spune dumneavoastră

Ar trebuie să învăţăm pe cei mici să nu tutuiască pe toată lumea, aş cum le vine. Să ştie să facă diferenţă între felul în care se adresează prietenilor de vîrsta lor, învăţătoarei sau bătrînei prietene a bunicii. Nu este nevoie să le spună „dumneavostră” părinţilor ca pe vremuri, dar am putea să-i învăţăm să folosească acest pronume la cel în cazul persoanelor adulte pe care nu le cunosc ş nu sunt în anturajul nostru intim.

A şti să ceri iertare, a-ţi recunoaşte greşelile

Copiii trebuie învăţaţi de mici să-şi asume responsabilitatea accidentelor şi a incidentelor în care sunt implicaţi să ştie că a fugi după ce ai spart un geam cu minge nu este un comportament aceptabil.

Ar fi mult mai bine dacă le-am da curaj să-şi recunoască vină. Această atitudine mult mai sănătoasă, îi va învăţă să trăiască în lumină fără să se ascundă ca hoţii, le va folosi tot restul vieţii.

A se recunoaşte vinovat este un pas important făcut de copil. Dar nu este suficient. Dacă ghivecile sunt sparte, ele trebuie înlocuite. Atunci cînd copiii sunt prea mici părinţii se vor oferi să repare stricăciunile.

A face ordine

În copilîrie se capătă bunele sau proastele obiceiuri pe care le vom avea toată viaţa. A învăţa să pui la loc jucăriele, după ce le-ai folosit, este o lecţie despre cum să ne punem treburile în ordine cînd vom fi mari.

Atunci cînd casa este organizată astfel încît să poată şi copii să participe la diverse treburi, le putem cere ajutorul. De pildă dacă au cuiere la înălţimea lor îşi pot schimba singuri hainele, îşi pot pute halatul.

Să nu-i uităm pe adolescenţi, camera lor adesea inacceptabilă în dezacord cu ordinea care domeşte în restul casei, nu va fi tolerată multă vreme în această stare.

A face patul

Copiii sunt în stare să îşi facă singuri patul chiar dacă nu perfect. Învăţindu-i să aibă grijă de locul în care trăiesc, prin aceste jesturi zilnice vor putea să participe la treburile casei şi le vor fi de un real ajutor părinţilor.

La masă

Înainte de a se aşeza la masă, copiii ca şi adulţii nu se ridică de la masă decît după ce toată lumea a terminat de mîncat. Dacă nu se poate altfel dintr-un motiv anume, copiii le vor cere permisiunea de a pleca.

Prostul obicei pe care îl au unii copiii de a se juca în mîncare ar trebui de interzis de timpuriu. Fie că îşi mărunţesc mîncarea cu furculiţa, că fac bule cu paiul în pahar sau că pleoscăie după ce au băut ceva toate aceste apucături vor fi descurajate înainte să devină obiceiuri supărătoarea pentru ceilalţi.

La toate acestea se adaugă desigur recomandarea să nu vorbeşti cu gura plină, să nu mănînci cu gura plină „cu cîteva excepţii… sa să nu-ţi îndeşi mîncarea cu degetele în gură ”.

Guma de mestecat

Dacă niu putem să interzicem copiiilor să mestece gumă cel puţin să ştie că nu este un gest elegant şi prin urmare să nu mestece cînd merg la cineva în vizită la cineva.

Această activitate ar trebuie rezervată momentelor de destindere. Cînd ne-am plictisit de mestecat nu aruncăm guma pe jos alături de milioane de gume care înpînzec străzile şi trotuarele cu buline roşii, galbele, verzi foarte lipicioase, pe care le ducem apoi în maşină sau pe parchetul din salon.

Grosso mondo”, respect

Respectul pentru ceilelţi este o valoare ce merită să fie cultivată la copii de cînd sunt mici. Adesea îi vedem cum mîzgălesc cele mai frumoase ilustrate carţi, cum le răsfoiesc cu furie sau le rup din neatenţie. Cărţile sunt obiecte valoroase, pe care trebuie să le preţuim. Iar data viitoare cînd unchiul va veni la noi în vizită va fi foarte trist văzînd cartea care l-a costat o avere, transformată într-o jepilitură de nerecunoscut. Este păcat.

Respectul faţă de profesori este o valoare care şe-a perdut mult din greutate în ultimele decenii. Circulă tot mai multe poveşti incredibile în legătură cu tinerii din gimnaziu dar şi din şcoala primară care răspund obraznic profesorului îi tutuiesc fără jenă sau îi ameninţă cu tot felul de lucruri profesorii sunt din ce în ce mai demoralizaţi, tensionaţi, demotivaţi.

Ei nu reuşesc decît foarte rar să răstoarne situaţia în favoarea lor. Dacă părinţii ar participa mai mult la viaţa şcolară , dacă ar fi mai prezenţi şi mai inplicaţi, aceste probleme nu ar fi atît de grave.

Copiii au nevoie de disciplină şi acasă pentru ca o dată ajunşi la şcoală, să se poarte în limitele bunei-cuviinţe.

Telefonul

Fiţi foarte atenţi la folosirea telefonului de către cei tineri. Le place enorm acest aparat şi au tendinţa să-l folosească în exces… Ar trebui să ne gîndim că, dacă pe noi nu ne deranjează faptul că petrec ore întreji le telefon, pe familia celui aflat la celălalt capăt al firului sar putea să-l deranjeze… Este deci cazul să staviliţi apelurile care nu se mai svîrşesc.

În plus atenţie la ora telefoanelor, buna-cuviinţă care să nu sunăm în timpul meselor, seară prea tîrziu şi nici dimineaţă foarte devreme.

Anunțuri

Tagged:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Copii bine crescuţi at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: