Așteptarea în tăcere

Februarie 20, 2010 § 1 comentariu

Bine este să aștepți în tăcerea ajutorul Domnului. Plîngirile lui Ieremia 3:36

În anul 1940, într-o permisie între două lupte, locotenentul Emil a întîlnit-o pe Kathi, fata care i-a plăcut din prima clipă. Fiind război, n-au mai avut timp de gândit și s-au căsătorit. N-au stat împreună decât patru zile înainte ca Emil să plece de data aceasta în Stalingrad.

Se spera ca războiul să se termine curând. În 1941, când i-a venit rândul la o permisie, Emil a renunțat în favoarea unui sărman camarad a cîrui soție născuse al patrulea copil și al căruia părinte era pe moarte. ,, Kathi mă va înțelege,, , își spuse el oftînd.

Mesajele radio funebre ale lui Hitler sugerau dimensiunile catastrofei ce avea să vină. Mii de famulii din Frankfurt pe Main, orașul în care locuia Kathi, așteptau vești de la fii sau soții lor. În 1944, când au început raidurile aeriene, Kathi s-a mutat într-o suburbie, dar totuși nu înceta să viziteze vechile locuri, în speranța că va afla ceva despre soțul ei.

Din toate părțile se auzeau numai de morți și dispăruți. Totuși Kathi rejfuza să renunțe la gândul că nu-l va mai vedea pe Emil, îl iubea ca în prima zi. Așteptarea în tăcere este o mare încurajare pentru fiecare om. În anul 1946, când orașul Frankfurt a început să renască încetișor, Kathi a găsit un mic apartament în oraș pentru ea și Emil.

Trecuse câțiva ani și unele femei renunțase să mai aștepte, dar Kathi aștepta în tăcere.
În 1948, un prim lot de prizonieri a sosit din Rusia. Zilele întregi, Kathi stătea pe peren, în speranța că în valul de capete, va zări chipul lui Emil. Seara se întorcea plângând, dar a doua zi speranțele ei renășteau…

În luna iulie 1949, o telegramă sosi din zona de ocupație rusească. Ea suna simplu, dar concins: Vin. Emil. În ziua aceea, Kathi a plâns tot timpul. Apoi a început să se frământe ca o școlătriță cu ce să se îmbrece când pl va îmtâmpina la gară. În trenul care intra în gară imensă, inima lui Emil bătea cu putere.

Piciorul îl durea de glontele din călcâi, dar nu-i dădea nicio importanță. Fusese unul din fericiții care supraviețuiseră celor șapte ani de prizonierat. De Kathi nu mai știa nimic. Oare mai trăia? Îl mai aștepta? Valul de călătorie l-a purtat spre peron și … deodată s-a pomenit într-un grup de civili și strigând deopotrivă.

Cineva l-a strigat pe nume – era un vechi prieten care flutura un buchet de flori. Dar Emil nu avea ochi decât pentru Kathi. Undeva în marea mulțime, ea stătea singură. Era îmbujorată și radioasă în rochia ei roz. Când a văzut-o, a întins mâna spre ea împingându-se prin mulțime până când mâinile lor s-au întâlnit.

Era a cincea zi când erau împreună după atâția ani de despărțire și începutul adevăratei vieți. Așteptarea adusese rezultate frumoase.

Să învățîm din aceast întâmplare că este ,, bine să aștepți în tăcere ajutorul Domnului,,. Credința este aceea care știe să aștepte cu nădejde neclintită că tot ceea ce i-a promis Dumnezeu prin Cuvântul Său se va împlini.

O altă lecție frumoasă este că Dumnezeu a pregătit ceva frumos pentru fiecare din noi, și așteptarea trebuie primită ca un dar și nu ca o povară.

Anunțuri

§ One Response to Așteptarea în tăcere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Așteptarea în tăcere at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: