Ieșire din homosexualitate

Aprilie 16, 2010 § 1 comentariu

Crescând, am fost întotdeauna conştient că eram cel mai mic copil din clasa mea. Mama înrăutăţea lucrurile rugându-mă întotdeauna să mănânc mai mult.

„John, uită-te cum mă privesc toţi aceşti oameni”, mi-a şoptit într-o zi în autobuz. „Se întreabă de ce nu te hrănesc mai mult.”

Când aveam 13 ani, tatăl meu a fost transferat cu serviciul din Calgary, Alberta, la Thunder Bay, Ontario. A fost o schimbare dură pentru mine. Tocmai începeam liceul şi era înspăimântător.

În prima mea zi la noua şcoală, un tip numit Bill m-a invitat la biserica lui. Mersesem la şcoala duminicală în mod sporadic şi ştiam că ar fi un loc bun pentru a-mi găsi câţiva prieteni noi. Aşa că am început să merg cu el în fiecare duminică la Biserica Unită, chiar cum coboram dealul de la şcoala noastră.

Mai târziu, în clasa a zecea la şcoala duminicală, am fost invitaţi la o serie de cursuri de şase săptămâni, care aveau să fie urmate de o slujbă specială de confirmare pentru cei care voiau să se alăture bisericii. Nu voi uita niciodată predica din acea duminică dimineaţa, când stăteam pe rândul din faţă cu clasa mea. „Nu vă alăturaţi unui club”, ne-a spus pastorul. „Ceea ce faceţi de fapt este să vă daţi vieţile lui Isus Hristos, cerându-I să vină şi să ia controlul vieţii voastre.” Nu mai auzisem aşa ceva înainte.

„Dumnezeule”, m-am rugat, „dacă eşti cu adevărat aici, Te invit să vii în viaţa mea. Te rog, iartă-mă pentru păcatele mele şi ajută-mă să devin persoana care vrei Tu să fiu.”

Când m-am rugat, s-a întâmplat ceva. Adânc înăuntrul meu a venit o siguranţă că Dumnezeu era real, şi am fost copleşit de sentimentul că sunt iubit. Ştiam sigur că Dumnezeu mă iubea pe mine, micul John Howard. A fost o experienţă uimitoare.

După acea slujbă din aprilie 1963, m-am dus la orice activitate posibilă de la biserică. Aveam o nouă foame de a citi Biblia şi de a mă ruga. Dintr-odată, biserica era o parte foarte importantă a vieţii mele. Dar în acelaşi timp, se întâmpla altceva, ceva ascuns şi tulburător. Ca tânăr adolescent, am descoperit o grămadă de reviste sportive vechi jos, în pivniţă. Răsfoind repede paginile, am fost atras de reclamele Charles Atlas. Privind trupurile celor care făceau body building, am gândit: „Aşa trebuie să arate un bărbat adevărat. Mi-aş dori să pot arăta aşa”.

Mai târziu, am descoperit din întâmplare o altă revistă într-un magazin pe colţ, plină de bărbaţi sumar îmbrăcaţi, în posturi seducătoare. M-am simţit fascinat şi stârnit sexual. Cumva ştiam că aceste sentimente erau greşite.

Astfel a început un conflict interior care avea să continue aproape 20 de ani. Pe de o parte mă rugam ca Dumnezeu să îndepărteze aceste sentimente pentru bărbaţi, în timp ce pe de altă parte am continuat să le găsesc plăcute. Mi-era prea ruşine să spun altcuiva ce se întâmpla înăuntrul meu.

Am avut o mulţime de prietene în timpul liceului şi m-am simţit foarte în largul meu cu ele. În ciuda dorinţei sexuale în creştere pentru bărbaţi, am presupus că în cele din urmă mă voi căsători.

Apoi, prin şcoală şi biserică, am întâlnit o fată numită Vicki şi am început să ne întâlnim. Ne-am căsătorit când aveam amândoi 21 de ani, dar conflictul din interiorul meu a crescut doar. Aveam deseori fantezii homosexuale când aveam relaţii intime cu soţia mea şi căutam în secret reviste şi cărţi care să-mi alimenteze dorinţele homosexuale.

Pe vremea aceea eram la seminar, instruindu-mă pentru misiune. Vicki şi cu mine am avut-o pe prima noastră fiică în 1972, apoi am adoptat un fiu. Mai târziu am mai avut o altă fată. Îmi iubeam profund soţia şi copiii, dar gândurile senzuale scăpaseră de sub control. Deşi nu voiam să îmi pierd familia, simţeam o dorinţă crescândă de a acţiona conform sentimentelor mele homosexuale, ca să văd dacă realitatea era la fel ca fantezia. În vara lui 1974, în drum către casă de la o conferinţă, am avut o întârziere la Winnipeg. În loc să stau cu prietenii, m-am dus la un motel care era renumit pentru activitatea homosexuală.

Un alt bărbat m-a abordat pentru relatii intime. După ce a plecat din camera mea, m-am îndreptat către duşuri. Mă simţeam atât de vinovat şi de murdar – şi îmi era de asemenea teamă că aş fi putut lua vreo boală venerică. Mai târziu, în noaptea aceea, am îngenuncheat lângă pat şi m-am rugat. „Dumnezeule, îmi pare atât de rău. Te rog, iartă-mă pentru acest păcat îngrozitor. Promit că nu voi mai face asta niciodată. Şi Te rog, îndepărtează aceste sentimente greşite.”

Pe vremea aceea făceam parte din personalul de la Collier Street United Church din Barrie, Ontario. Trebuia să călătoresc destul de des la Toronto, făcând comisioane şi vizite la spital. În aceste călătorii îmi era greu să stau departe de librăriile pentru adulţi.

„Dumnezeule, Te rog, ajută-mă”, era rugăciunea mea frecventă pe drumul către Toronto. Dar odată ce ajungeam acolo, simţeam ca şi cum un magnet uriaş mă atrăgea în locurile greşite. Răsfoiam revistele gay şi memoram imaginile, având mai târziu fantezii despre ceea ce văzusem. Mă simţeam supărat şi vinovat – dar nu mă puteam opri. Apoi am început să merg cu maşina în zonele unde se căutau parteneri sexuali şi să citesc graffiti de pe pereţii toaletelor. Ştiam că dacă acest comportament continua, voi fi din nou atras în activitatea homosexuală. În cele din urmă, aveam să fiu prins şi să îmi pierd slujba şi familia.

Între timp, la biserică, mă întâlneam în mod regulat cu zece lideri de grupuri mici. Discutând probleme din grupurile lor, ca şi orice probleme personale, am ajuns să ne cunoaştem foarte bine. După una dintre aceste întâlniri, două dintre femei s-au apropiat de mine. „John, putem simţi că într-adevăr te lupţi cu ceva”, au spus ele. „Dacă vrei vreodată să vorbeşti, vrem să ştii că suntem aici pentru tine.”

Le-am îndepărtat. „O, nu, e totul bine. Mulţumesc mult.” În interior, eram speriat. Alţi oameni pot spune că am o problemă, m-am gândit eu.

În timpul următoarei călătorii la Toronto, am ajuns din nou într-o librărie pentru adulţi. Pe drumul către casă, Dumnezeu mi-a vorbit: „John, ţi-am oferit acei oameni ca să vorbeşti cu ei”. Am sunat-o pe una din doamne în noaptea aceea şi i-am spus că aveam nevoie să mă întâlnesc cu ele.

Vinerea următoare, am vorbit cu ele toată după-amiaza, dezvăluindu-le ce aveam pe suflet. M-au iubit şi m-au acceptat, plângând adesea cu mine în timp ce ne dezvăluiam unul celuilalt. Am hotărât să ne întâlnim la fiecare două săptămâni. În timpul anului următor, Domnul a lucrat în viaţa mea în mod minunat. Aceste femei au devenit grupul meu de suport. Când mă duceam la Toronto, le puteam suna ca să le cer să se roage. Acest mod de a da socoteală a făcut ca lucrurile să fie cu adevărat diferite. Dependenţa de pornografie şi de fantezii imorale a începu să scadă în intensitate.

Dumnezeu mi-a arătat că aceste obiceiuri păcătoase erau moduri nesănătoase în care mă confruntam cu emoţiile negative: stresul, singurătatea, mânia, sentimentele rănite. El m-a ajutat de asemenea să-mi accept trupul, să înţeleg că era darul Său pentru mine, nu ceva de care să îmi fie ruşine.

După câteva luni, am ştiut că soţia mea trebuia să ştie ce se întâmpla. Într-o noapte, înainte de a merge la culcare, i-am mărturisit în cele din urmă luptele mele cu homosexualitatea.

Vicki era rănită că păstrasem ascunsă de ea această parte a mea atâţia ani, dar m-a sprijinit în căutarea mea de a fi vindecat. Şi, deşi era dedicată căsătoriei noastre, ştia că activitatea mea homosexuală deschisă era adulter. „Dacă alegi acel comportament, te voi părăsi”, mi-a spus. Faptul de a-i cunoaşte limitele m-a făcut mai motivat ca să nu cad iar în adulter.

Procesul de vindecare a continuat luni de zile. Treptat, le-am spus mai multor oameni cu ce mă confruntam, şi ei m-au sprijinit foarte mult. Pastorul meu senior a descoperit o carte care avea pe spate adresa unei misiuni pentru foşti gay. Am scris cerând materiale şi am absorbit informaţia.

În primăvara lui 1985, am mers la o conferinţă în Vancouver, Canada, despre vindecarea de homosexualitate. Era aşa de încurajator să întâlnesc şi să împărtăşesc problemele mele cu alţi foşti gay. „Dumnezeule”, m-am rugat în săptămâna aceea, „dacă vrei să încep o misiune pentru homosexuali, eu vreau.”

Apoi, într-o dimineaţă, la ştiri, am auzit despre arestarea unui bărbat care fusese profesor de şcoală duminicală în alt oraş. Fusese prins în timpul activităţii homosexuale. După ce şi-a luat rămas bun de la soţie şi copii, a mers în oraş şi s-a omorât. Am plâns, ştiind că fără harul lui Dumnezeu, aş fi putut fi eu în locul lui. Ştiam de asemenea că erau atât de mulţi oameni care se luptau cu homosexualitatea, care nu auziseră niciodată că exista speranţă pentru schimbare.

„Dumnezeule”, m-am rugat, „dacă a face publică povestea mea poate preveni acest fel de tragedie în viaţa cuiva, vreau să o fac.”

Astfel că în ianuarie 1986, am început un grup de suport pentru foşti gay, care încă merge bine. A fost mişcător să văd schimbările pe care Dumnezeu le-a adus în vieţile oamenilor care au venit.

Dumnezeu a continuat să lucreze în căsnicia mea. Acum mă bucur cu adevărat de partea fizică a relaţiei mele cu Vicki, fără să mai am nevoie de fantezii homosexuale pentru stimulare. În comparaţie cu cinci ani în urmă, luptele mele cu dorinţa homosexuală efectiv s-au dus. Nu îmi mai este teamă de ispită când vine; am învăţat cum să o înfrunt cu succes.

Atâţia ani m-am luptat să mă înfrunt cu homosexualitatea mea, numai între mine şi Domnul. Apoi am descoperit că El voia să-mi aducă vindecare prin oamenii Săi. Îl laud pe Dumnezeu că m-a condus la două creştine iubitoare care au vrut să fie uneltele Sale de vindecare şi schimbare.

Şi aşa este adevărat ceea ce a scris Iacov: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16). Lăudat să fie Dumnezeu!

Reverendul John Howard este pastor la Christian Education [Educaţie creştină] la Collier Street United Church din Barrie, Ontario, Canada. A obţinut calificarea M.Div. la Universitatea Victoria din Toronto. El şi soţia sa au trei copii.

Anunțuri

§ One Response to Ieșire din homosexualitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Ieșire din homosexualitate at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: