“Trauma post-avort şi consilierea” – scriitoarea Mihaela Gheorghe.

Iunie 23, 2010 § 2 comentarii

Abordăm astăzi un un subiect foarte delicat, foarte controversat dar în acelaşi timp de o importanţă copleşitoare pentru viaţa oricăreia dintre noi , pentru întreaga umanitate. Vorbim despre avort şi consecinţele lui. Din cele mai vechi timpuri, avortul a fost considerat o crimă. Asirienii au fost primii care au practicat avortul. Insă această practică era considerată ilegală şi era pedepsită ca orice altă omucidere. Tot astfel în Roma, avortul provocat era pedepsit cu moartea iar moaşa care intervenise era trimisă în închisoare. Societatea antică grecească condamna de asemenea această practică pe care o numeau asasinat. Hipocrat, în jurământul medicilor, pledează pentru dreptul la viaţă şi pentru apărarea vieţii. Odată cu apariţia creştinismului, avortul era tot mai mult condamnat şi pedepsit de instituţiiile statale şi religioase.

După cum putem observa din acest scurt istoric, întotdeauna societatea a considerat avortul provocat o crimă împotriva umanităţii, o crimă premeditată şi monstruoasă. Dupa 26 dec.89 când s-a legalizat avortul în ţara noastră, statisticile au înregistrat cifre înspăimântătoare. Anual în lume sunt ucişi prin avort între 30-55.000.000 de copii. O cifră colosală, nu-i aşa ? Dar ce e mai trist, dragele mele, e că ţara noastră ocupă locul 1 la avorturi în Europa! Când am aflat acest lucru, m-am întrebat oare cum mai priveşte Dumnezeu spre noi…

In 10 mai 1990, la OSLO, s-a semnat Declaraţia Drepturilor Copilului Nenăscut în cadrul Congresului Mondial Provita, unde se specifică foarte clar că orice făt are dreptul de a fi născut, are dreptul la viaţă, indiferent de sex, rasă sau stare de sănătate. Copilul trebuie să fie considerat o fiinţă umană din momentul concepţiei şi nu după 3 sau 4 luni .

Unii cred că în prima fază embrionară, copilul nu e decât un ghem de celule care poate fi îndepărtat fară nici o problemă. Nimic mai fals! La 8 săptămâni, embrionul are toate organele deja formate şi toate simţurile sunt prezente! Fătul simte durerea, se mişca haotic în timpul avortului, încercând să scape de instrumentele care-l rup în bucaţi, ritmul cardiac creşte foarte mult din cauza emoţiei şi fricii, cam 140 bătăi/minut. Fătul recunoaşte starea de pericol. Dacă aţi urmărit documentarul despre avort STRIGATUL MUT, aţi putut vedea foarte clar cum acea fetiţă de 3 luni care este avortată, în momentul în care instrumentele o apucă, deschide gura într-un strigăt care nu e auzit de nimeni… E cutremurător să vezi o fiinţă atât de mică implorând după ajutor, un ajutor care îi este refuzat categoric, pentru că ea nu e considerată o fiinţă umană ci doar un impediment de care mama trebuie neapărat să scape…

Scriptura ne spune în PS.138 ”Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda că sunt o făptură atât de minunată”! Observaţi, dragele mele, “sunt o făptură” adică o fiinţă umană, nu doar un ghem de celule fără valoare. Copilul nenăscut este opera lui Dumnezeu şi e foarte valoros în ochii Lui. Şi noi trebuie să-l privim ca atare.

Dacă aşa stau lucrurile, că avortul este o crimă, un păcat pe care femeia îl înfăptuieşte împotriva lui Dumnezeu, a copilului şi a ei înseşi… oare de ce totuşi, recurg femeile la avort?

Ca şi consilier, am adresat această întrebare femeilor din diasporă şi am aflat că pentru cele plecate în străinătate la lucru, o sarcină ar fi un mare impediment. Ele au ca principal scop o slujbă mai bună şi nu-şi permit să renunţe la un salariu de câteva sute de euro pentru un alt copil. M-a uimit faptul că făceau sacrificii mari pentru copiii lăsaţi acasă, ca aceştia să aibă un trai decent dar renunţau cu atâta uşurinţă la copilul nenăscut, care era tot al lor. Era clar că aceste femei aveau o înţelegere eronată asupra a ceea ce înseamnă avortul. Ca să-şi amorţească conştiinţa, se refereau la copilul nenăscut ca fiind “produsul concepţiei, un ţesut, o mână de celule”.

Un alt motiv pentru care femeile renunţă la copiii lor, e acela că dau la iveală o relaţie amoroasă nelegitimă. Ele sunt implicate în relaţii extramaritale sau adulterine dar cred că totul este ok atât timp cât nu află nimeni. Când la mijloc apare o sarcină nedorită, primul impuls al femeii pe cale de a fi descoperită, e de a elimina cât mai urgent sarcina . Astfel, lucrurile vor reintra în normal.

O altă cauză e aceea că pruncul nenăscut e un rod al violului sau incestului. Astfel de situaţii nefericite se întâlnesc destul de des. Femeia vrând să se razbune pe violatorul ce i-a ruinat viaţa, îi ucide copilul, uitând însă că acel copil este şi al ei, în egală măsură. O altă scuză în favoarea avortului ar fi că pruncul suferă de malformaţii sau boli grave ce l-ar impiedica să ducă o viaţă normală. Alte femei spun că nu le permite situaţia financiară creşterea mai multor copii, aşa că aleg avortul ca cea mai bună soluţie. Neînţelegerea gravităţii avortului face ca un procent de peste 60%de adolescente să fi făcut un avort până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Daca aceste cauze prezentate sunt plauzibile, indreptatite, oare de ce femeile care au facut un avort se confrunta cu sindromul post-avort? Daca avortul e unica solutie asa cum ele sustin, de ce trauma post-avort e asa de puternica? Sindromul post-avort SPA este o reactie de stres pe care femeile o au dupa o astfel de procedura. SPA este o forma particulara a unui diagnostic mai amplu TSPT, tulburari de stres post-traumatic. Negarea pierderii, durerea inabusita, sentimentul rusinii si vinei care a fost reprimat conduc la instalarea stresului post-avort .

Voi prezenta in continuare cateva din simptomele post-avort si vom vedea cum aceasta procedura afecteaza din punct de vedere fizic, emotional si psihic.

SOCUL EMOTIONAL pe care il simte femeia se caracterizeaza prin negare, rusine si furie fata de ea insasi si cei care au impins-o sa apeleze la avort.

SOCUL FIZIOLOGIC-se resimte de asemenea. Sarcina e cea mai complexa experienta biochimica din corpul unei femei. Ca hormonii sa revina la starea de dinainte de sarcina, trebuie sa treaca ceva timp. Creierul, de cele mai multe ori, nu are reactia hormonala fireasca care sa indice sfarsitul biologic al sarcinii. Unele femei au reactii fizice la data probabila a nasterii copilului.

SOCUL SPIRITUAL-EMOTIONAL apare atunci cand femeia intelege gravitatea si ireversibilitatea faptului ca nu a chiuretat o masa de celule, ci a ucis o fiinta umana.

SIMPTOMELE traumatice post-avort apar pentru ca organismul femeii se pregateste de sarcina iar aceasta o data intrerupta, functiile hormonale nou create vor duce la dezechilibre in intregul organism. Apar si conflicte profunde intre dorinta de a avea copilul si presiunea care conduce la avort. In cazul in care femeia nu are un timp sa-si accepte si sa-si planga pierderea, sindromul post-avort se va inrautati.

Urmarile traumatice post-avort sunt urmatoarele:

-blocaj emotional, tulburari afective, depresii-multe femei raman o vreme in aceasta stare de soc, avand parca sentimentele inghetate…Durerea e atat de mare ca nici nu poate fi constientizata ca fiind reala.

– tulburari de nutritie- femeia care a suferit avortul, poate aluneca in una dintre cele 2 extreme. Poate avea tendinte de bulimie, crescand in greutate, incercand sa se autoflageleze, deformandu-si trupul pentru a nu mai fi atragatoare, uneori chiar refuzand sa mai aiba o viata sexuala, de teama ca ar putea ajunge din nou sa faca avort. O alta extrema ar fi sa devina anorexica, tot in dorinta de a se pedepsi pentru pierderea copilului.

-tulburari de ritm cardiac, hipertensiune arteriala, migrene-emotiile puternice reprimate in subconstient , stresul indelungat vor afecta starea de sanatate, ducand la tot felul de tulburari cardiace

– insomnie, cosmaruri, tentative de suicid, panica, teama la vazul copiilor mici-sunt alte reactii care pot aparea, semn ca emotiile negative nevindecate au pus stapanire pe comportamentul femeii

– dorinta de o noua sarcina pentru a inlocui copilul avortat-aceasta modalitate de compensare pare a linisti constiinta prin ideea ca un alt copil il poate inlocui pe cel pierdut .Atunci cand femeia isi va clarifica sentimentele, isi va da seama ca fiecare copil este unic si ca nu poate fi inlocuit de nimic altceva.

– hiperactivitate, plans necontrolat,concentrare scazuta, memorie slaba, retrairea dureroasa a avortului, inhibarea vietii emotionale, comportament stereotip, amorteala psihica- o alta serie de trairi pe care femeia le poate experimenta in perioada imediat urmatoare avortului. De cele mai multe ori, aceste reactii apar neasteptat, declansate fiind de ceva ce aminteste de momentele terifiante ale avortului.

– frigiditate- inhibarea, reprimarea sentimentelor, ascunderea faptului ca a facut un avort, poate duce la frigiditate, femeia asociind actul sexual cu posibilitatea conceperii unui alt copil, lucru ce trezeste sentimentul fricii si ii reaminteste de avort

– promiscuitate- femeia poate aluneca intr-o viata promiscua, imorala, angajandu-se in relatii amoroase nelegitime, considerand ca propria persoana nu mai are demnitate si valoare din moment ce ea a putut renunta la propriul copil.

-sentimentul pierderii, gol sufletesc imens, tristete, durere interioara- sunt sentimente pe care femeile incearca sa le rezolve apeland la tot felul de solutii ineficiente

– sentimente de vinovatie, de a se simti murdara- de cele mai multe ori, femeia reuseste sa-i ierte pe cei care au impins-o la avort dar nu se poate ierta pe sine insasi.

– teama de a fi pedepsita prin accidente sau alte rele abautute asupra celorlalti copii- daca femeia are alti copii, va trai cu teama ca va trebui sa plateasca intr-un fel sau altul pentru acel avort

– abuz de medicamente, droguri sau alcool- sunt cateva modalitati prin care se incearca amortirea durerii, atunci cand aceasta devine de nesuportat. Unele femei apeleaza la aceste lucruri doar pentru un timp dar altele, nu se mai pot controla, alunecand in dependente din care vor iesi foarte greu sau niciodata.

– sindromul aniversarii, psihoze- multe femei isi amintesc cu exactitate data avortului si in fiecare an la acea data retraiesc cu o intensitate mai mare sau mai redusa ceva din durerea de atunci. Trecand timpul, ele in fiecare an, se gandesc cati ani ar fi avut copilasul lor, cand ar fi trebuit sa inceapa scoala si alte evenimente legate de viata unui copil. Chiar daca sentimentele se vindeca in timp, amintirea acelui copil pierdut nu se va sterge niciodata definitiv.

Avortul poate duce, de asemenea, la infertilitate, poate provoca cicatrici uterine, perforarea uterului, hemoragii intense care pot duce uneori la deces. Acestea sunt consecintele fizice, psihice si emotionale ale avortului provocat.

Consilierea post-avort e foarte importanta pentru recuperarea femeii care a trecut printr-o astfel de trauma. In caz contrar, se vor cheltui inutil bani pe tratamente la psihiatru si vor fi suportate toata viata urmarile dezastruoase ale unui astfel de traumatism.

ETAPELE CONSILIERII POST-AVORT

De cele mai multe ori, femeia care a recurs la avort nu stie cum sa manevreze acea durere, acea pierdere cu care se confrunta.Majoritatea recurg la NEGARE, sustinand ca de fapt nu s-a intamplat nimic. Negarea usureaza constiinta doar pentru o vreme, fiind un mecanism legitim de supravietuire. In final, durerea, rusinea si sentimentul vinei revin cu aceeasi intensitate ca la inceput.

COMPENSAREA e o alta modalitate de a iesi din criza , femeia incercand sa aiba imediat o alta sarcina, pentru a inlocui copilul pierdut. Nici aceasta modalitate si nici aruncarea vinei asupra altora nu vor conduce la vindecare emotionala.

Femeia va trebui sa recunoasca pierderea care e cat se poate de reala si sa-si clarifice adevaratele sentimente pe care le are acum: durere, vina, rusine fata de propria persoana, manie fata de cei care au impins-o sa recurga la avort.Pentru a putea experimenta vindecarea si eliberarea deplina, femeia trebuie sa parcurga anumite etape, ideal insotita in acest proces de o persoana calificata care sa o ajute sa –si decanteze sentimentele si sa ofere iertare siesi si celor care au determinat-o sa renunte la copil.

Oricat de dezastruoase sunt simptomele acestei traume, printr-un efort de vointa si cu ajutorul lui Dumnezeu, femeile care au experimentat aceasta procedura abuziva, pot gasi drumul spre vindecare emotionala si spirituala, drumul spre reabilitare, pentru a se putea bucura din nou de viata, acest minunat dar al CREATORULUI.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mihaela Gheorghe-“Mesagera pt.Hristos”,Roma

Anunțuri

§ 2 Responses to “Trauma post-avort şi consilierea” – scriitoarea Mihaela Gheorghe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading “Trauma post-avort şi consilierea” – scriitoarea Mihaela Gheorghe. at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: