Speranţă într-o lume disperată

Octombrie 28, 2010 § Lasă un comentariu


“Sper că situaţia se va schimba” Sper că degrabă vă aveţi însănătoşi… “Sper că ne vom reîntâlni” În fiecare din aceste fraze se simte o umbră de îndoială ba chiar disperare. Aceasta e conotaţia cuvântului “ sper” în zilele noastre. Dicţionarul lui Vladimir Dali defineşte verbul “a crede”, a te încrede, a nu te îndoi de ceva, a aştepta cu încredere, a socoti că dorinţele tale se vor împlini cu adevărtat.

Cât de arhaică şi chiar naivă ar putea suna o asrfel de interpretare a verbului “a spera” pentru urechea modernă. La urma urmei, pe ce s-ar întemeia aşa fel de speranţă şi aşa încredere neclintită în viitor?

Uitaţi-vă la feţele trecătorilor, la feţele pasagerilor din autobuze. Ce vedeţi? Vedeţi semn ale speranţei sau frică şi disperarea? Deschideţi un ziar , citiţi în internet, ascultaţi ştirile la radio. Puteţi spune că în aceste articole şi mesaje se simte o încredere în viitor sau ele reflect aceeaşi disperare care ne străpunge din toate părţile? Ce a omorât speranţa ? Mai poate ea fi reînviată?

Uitându-mă la oameni şi medintând la aceeastă temă , mi-am pus întrebarea: “ De unde s-a luat conceptual de speranţă ?” De ce oamenii au nevoie de ea? Doar tot ce ce ne înconjoară, ceea ce ni se propune este orientat spre “acum”. “Acum am nevoie de bani, de cunoştinţe, de locuinţă , reputaţie, statut. Acum am nevoie de prieten sau prietenă. La televizivor, în ziare, la radio în fiecare zi mi se aduce “ fericirea” pe tavă. Tot ceea ce îmi doresc eu vreau acum.”

Cineva a spus că trăieşte pentru a mânca şi mânca şi mănânci pentru a trăi şi noi foarte repede am fost de accord cu aceasta. Dar în acestcay nu avem nevoie desperanţă. Noi şi aşa facem aceasta. Fiecare dimineaţă se începe cu gândul la mâncare şi aceasta este normal, doar ne aşteaptă ziua de muncă şi e necesar de supravieţuit. Doar viaţa este aşa o alergare stranie…

“Stai o clipă, eu nu pot fără speranţă. Mi-e greu să duc acest mod de viaţă. Îmi doresc ceva mai bună. Am speranţă că binele va veni. Da eu iau tot ceea ce cred că este mai bun pentru mine, dare u nu vreau eu sper, dar cu adevărat nu ştiu ce mă aşteptă. În lume , în ţară se întâmplă atâtea şi eu … eu, pur şi simplu, nu sunt încrezut că ce e mai bine este înainte. Important e să nu fie mai rău. Iar am pierdut speranţa. Azi mă voi duce la discotecă să mă distrez, că de altfel poţi să-ţi ieşi din minţi. Iar mâine aceeaşi alergare ”.

Gândeşte-te împreună cu mine. Noi utilizăm cuvântul “sper în două situaţii. Imaginează-ţi că mergi la examen şi întâlneşti un coleg care te întreabă: “Cum crezi, vei susţine examenul?” Cel mai probabil vei răspunde: “ Sper ”. Ştii cât ai învăţat, poate ai mituit profesorul sau ai pregătit vreo copiuţă. În orice caz , rezultatul e acelaşi. Speri la aceea ce ai întreprins pentru a susţine examenul şi creyi ca aceasta va lucre. Şi din cauza că ne rezşeşte, că avem experienţă, învăţăm să fecem cu mult mai multe lucruri, încetăm să mai observăm că avem neveoi de o altă speranţă.

O altă situaţie. Nu de puţine ori am văzut cunoscuţi atunci când medical a pus diagnosticul “cancer” unora dintre celor mai aptopiate personae ale lor. Am văzut tristeţe şi durere în ochiii lor. Acum imaginează-ţi că celui cui i s-a pus acest diagnostic eşti tu. Te afli pe patul din spital şi medical îşi spune că nu poate să facă nimic. Deodată se apropie un necunoscut şi îţi vorbeşte: “Cunosc un medic. Locuieşte în Germania. Mulţi pacienţi s-au pus pe picioare datorită lui. Iată coordonatele lui. Te voi ajuta să ajungi la el”.

Sunt convin că indiferent de toată sărăcia vei ajunge acolo. Vei scrie în ziare, vei cere ca la TV să se vorbească despre nevoia ta. Vei merge, pentru că ţi-a apărut speranţa. Ai încredere că ceea ce a spus acel necunoscut este adevărat.
De ce întâlnim oameni fără speranţă? Pentru că nimeni nu le-o oferă. Nimeni nu poate să ne dea speranţa, din cauză că fiecare este în aceeaşi căutare. Cel ce caută nu poate să zică “Eu îţi voi da speranţa”.

Odată am citit următoarele: “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ai dreptate, este un citat din Biblie. Nu te grăbi să afirmi: “Aceasta este o prostie”. Aşa sau altfel, atunci când nu mai este ieşire din situaţie, apelăm la Dumnezeu. Poate nu voi merge mai adânc la ceastă întrebare, dar cred că SPERANŢA vine NUMAI de la EL.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Speranţă într-o lume disperată at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: