Un strigăt mut din spatele gratiilor(I)

Noiembrie 28, 2010 § 1 comentariu

Am intrat pe o uşă. E rece. Ziduri gri mă înconjoară. Peste tot pe unde mă mut, mă urmăreşte un gardian. Pasii se aud sinistru pe cimentul rece. Uşi grele de fier se deschid în faţa mea şi apoi se închid trântindu-se. Mă aşez pe un scaun şi apare primul deţinut. Încearcă să păstreze atitudinea de om indiferent, dar imediat ce începem să povestim, masca îi cade de pe faţă. În spatele ei se află un om care tânjeşte după iubire, după încredere şi după iertare. El are o poveste. După el, mai urmează şi alţii. Cel mai mult m-a impresionat un băiat firav, Florin, de 17 ani. Când îl priveşti prima oară ai impresia că s-a pierdut prin penitenciarul Aiud şi că nu acolo e locul lui. Are ochi sinceri, o privire care cu greu mai vrea să întâlnească şi privirea altor ochi.

Îşi frânge mâinile şi stă cu umerii lăsaţi. Are o voce tremurândă, dar liniştită şi blândă. Recunoaşte că are emoţii. Zâmbeşte trist. Povesteşte cum la vârsta de 13 ani a fost arestat pentru o faptă. Mi se pare ciudat că ocoleşte să spună care e fapta. Îl întreb direct. Se uită lung la mine şi spune brusc: ”omor”. Am rămas cu gura căscată. Pentru un moment, uit că mă aflu în faţa camerelor de luat vederi. Scutur din cap şi repet bâlbâind: ”oo-ooo-omor?”. Dar povestea nu se termină aici. Îl întreb de la cine primeşte sprijin moral şi financiar. Cine îl vizitează. Răspunsul lui vine ezitant şi cu o părere de rău: ”Nimeni. Familia mea nu vrea să mai audă de mine.” ”Nu am primit nici un telefon sau o scrisoare de când sunt în închisoare. Nu am pe nimeni. Până acum eram al nimănui dar acum am puţin noroc pentru că în celulă cu mine e închis de o lună un văr cu mine. E pocăit. Şi-a adus şi Biblia cu el. Mă mai ajută el uneori, dar el va ieşi curând de aici. Şi apoi, iar nu voi avea pe nimeni.”

”Florin, de Dumnezeu ce crezi? Ai auzit de El?” i-am pus această întrebare tânărului din faţa mea. Inima mă durea şi ochii îmi erau în lacrimi. ”Când eram mic am citit Biblia o dată. Cred în El dar…nu ştiu nimic. Nu ştiu ce să zic. Probabil nu vrea să audă de mine…” mi-a răspuns lăsându-şi privirea în jos. În ochi îi jucau lacrimile. ”Dacă aş putea da timpul înapoi, mi-aş vedea de şcoală şi nu aş mai repeta aceleaşi greşeli.” Ultima mea întrebare pentru acest copil maturizat înainte de vreme a fost despre mama lui. ”Mama? Dacă aş putea să-i spun câteva cuvinte, în primul rând mi-aş cere iertare. Apoi, aş dori să mă reprimească înapoi. Mi-e dor de ea” Acestea au fost ultimele lui cuvinte. Tânărul deţinut cu părul scurt şi faţa tristă s-a ridicat şi, însoţit de gardian, s-a întors înapoi în celula lui sinistră unde nimeni nu-şi aminteşte de el şi se consideră părăsit. Eu am stat o zi şi am plecat cu sufletul greu, el…a rămas acolo.

Anunțuri

§ One Response to Un strigăt mut din spatele gratiilor(I)

  • Maria spune:

    E o istorioara ce lasa lacrimi in sufletu oricarui om ce o citeste ,acest copil are nevoie de ajutor are nevoie de Dumnezeu ,cred ca ori ce puscarie are nevoie de adevarati duhovnicii ce au cu adevarat credinta ,nu faptu ca e inchis intre zidurii doare ci pustietatea din suflet ,ori ce suflet are nevoie de iubire de iubirea divina ,Dumnezeu lucreaza prin oamenii. Forin copil fara copilarie roagate la Dumnezeu si eu ma voi ruga pt tine ,cind vei fi liber sufleteste nu o sa-ti mai pese daca locuiestii intr-un palat sau intr-o celula legatura cu tatal divin Dumnezeu nu are egal. stiu ce gindesti e usor cind esti in afara celulei dar sunt mii de oamenii ce sunt liberii dar sufletul lor e in cele mai marii catuse .Nu dispera si striga catre Dumnezeu neincetat in mintea si inima ta si El te va auzi . Amin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Un strigăt mut din spatele gratiilor(I) at Tu poţi schimba lumea.

meta

%d blogeri au apreciat asta: