Nu lăsa să se termine așa…

Decembrie 9, 2009 § 2 comentarii


Mai jos vă propun o istorioară care ma impresionat foarte, este o istorie reală care ne mai demonstrează încă o dată cît de mare este puterea lui Dumnezeu, pe mine ma impresionat foarte mult.

Spitalul era neobisnuit de tacut in acea seara mohorata de ianuarie. Parca era calmul ce precede o furtuna. Eu ma aflam in cabinetul asistentelor de la etajul sapte si ma uitam la ceas. Era ora 21:00.

Mi-am pus stetoscopul si m-am indreptat spre salonul 721, ultimul de pe palier. In salonul acela se afla un pacient nou, dl. Williams. Era un barbat singur si care nu vorbea despre familia lui.
Cand am intrat in salon, dl. Williams a privit spre usa plin de speranta, dar a lasat privirea in jos, vazand ca era doar asistenta. I-am pus stetoscopul pe piept si am ascultat. Puternic,lent,ritmat…Exact ce vroiam sa aud. Aproape ca nici nu se vedea ca pacientul suferise un atatc de cord, in urma cu cateva ore.
« Read the rest of this entry »

Dumnezeu ascultă rugăciunea…

Noiembrie 24, 2009 § Lasă un comentariu

Mă numesc Cușnir Cristina și vreau să vă împărtășesc cum Dumnezeu a lucrat în viața mea prin intermediul rugăciunii.

Am simţit de foarte multe ori că rugăciunea are o putere miraculoasă. Dese ori am observat că Dumnezeu ma încurajat prin faptul că îmi răspunde la rugăciune, am observat că Domnul vede dorinţele fiecăruia din suflet şi o împlineşte. De fiecare dată inima mea avea dorinţe care eu credeam că niciodată nu voi putea obţine, dar peste cîţiva ani, Domnul mi-a împlinit ceea ce doream.

Este foarte important pentru noi să ştim că Dumnezeu nu răspunde de fiecare data în momentul cînd tu te-ai rugat. El poate să răspundă chiar şi peste cîţiva ani. El nu răspunde mereu ”Da”, ci El răspunde şi prin ”Nu ” sau „Aşteaptă” ceea ce am observat şi în viaţa mea. Îmi aduc aminte cînd eu foarte mult îmi doream să am notebook, dar credeam că este prea costisitor şi mama mea niciodată nu va dori să-mi cumpere. Uite aşa am uitat deja de acest lucru şi peste doi ani mama mea mi-a zis: ” Uite eu vreau să-ti fac un cadou de ziua ta. Vreau să-ţi cumpăr un nootebook. Şi mai sunt multe alte exemple care le-am experimetat în viaţa mea care nu au numar si prin care am înţeles că Domnul ascultă fiecare inima şi îndeplineşte dorinţele fiecăruia dacă este după voia Lui desigur.

Eu v-aş îndemna pe fiecare care citeşte acesta marturie, mereu să aduceţi cererile şi dorinţele inimilor voastre la Dumnezeu, fiindcă doar în modul acesta veţi putea să aveţi o încredere totală în El. Şi veţi vedea că Domnul niciodata nu-şi dezamăgeşte copii săi.

Autor: Dina Ciloci

Rugăciune necesită timp

Octombrie 18, 2009 § Lasă un comentariu


Rugăciunea este o convorbire personală cu Dumnezeu. Ea la fel ca orice alt lucru necesită timp. Însă noi oamenii suntem atît de ocupaţi încît rugăciunea este pe ultimul plan în viaţa noastră şi chiar cu timpul începe să dispară.

O persoană mi-a pus o întrebare: „Ce să fac dacă nu am timp pentru rugăciune? De fiecare dată cînd îmi pun în plan să mă rog pentru o persoană sau chiar personal pentru mine, mereu apare ceva, sau un lucru urgent de făcut sau uit de rugăciune”.
În Matei 18:20 se spune „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi in Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Deci ,este mai bine pentru un creştin să se roage cu cineva sau să fie îndemnat de cineva la rugăciune.

Personal eu ştiu o doamnă care are o familie mare şi un serviciu. Ea nicidecum nu poate sa aibă timp de rugaciune cu Dumnezeu, mereu este ocupată. Însă a găsit o soluţie. Ea s-a înţeles cu o prietenă de a ei să se roage de fiecare dată cînd aceea va veni la ea acasă în ospeţie. Deatunci în coace ele mereu se roagă împreună. Iar atunci cînd nu pot să se roage împreună, se roagă una pentru alta, şi aceasta le face să se roage încontinu. Rugăciunea lor de fiecare dată devine tot mai lungă şi mai lungă. Aceasta femeie care venea de fiecare dată la ea acasă intotdeauna înainte de a face vreun lucru mai întîi de toate se roagă. Şi desigur ea este o mare încurajare pentru cei din jur şi Dumnezeu mereu i-a aminte la toate nevoile ei.

Fiecare din noi avem nevoie să fim îndemnaţi de cineva ca să ne rugăm. Dar tu cu cine te rogi?Ce faci tu atunci cînd rugăciunea ta dispare din programul tău? Sau îţi aduci aminte de rugăciune şi de Dumnezeu numai cînd ai nevoie de ceva?
Dumnezeu te aşteaptă cu nerăbdare să vorbeşti cu El. El ţi-a dat la dispoziţie 24 de ore ca să le foloseşti cu folos şi spre slava Lui.

Autor: Dina Ciloci

Importanţa rugăciunii.

Septembrie 9, 2009 § 3 comentarii


Fără îndoială Domnul doreşte să-i cerem mult. Nimic nu poate întrece puterea rugăciunii atunci cînd cerem ceva după voia Lui. Ce ne reţine? Ce închide buzele noastre? Ce ne împiedică să nu cedăm primul loc în viaţa noastră de rugăciune?
Rugăciunea este totul. Dece ezităm? Stînd pe genunchi, să ne punem întrebarea: dacă npe pămînt nimeni nu s-ar ruga mai mult şi mai fierbinte ca mine, cîţi oameni s-ar întoarce la Dumnezeu, în urma rugăciunilor?

Oare petrecem noi măcar zece minute în rugăciune zilnic? Apreciem noi îndeajuns rugăciunea? E greu ca prin rugăciunile noastre să cîştigăm împărăţia lui Dumnezeu? Numai zece minute însă este prea puţin ca în acest timp să aflăm pe Dumnzeu şi să ne prindem şi de mîna Lui. Dar oare putem noi numi rugăciune ori ce vorbă? Sau poate noi ne-am obişnuit să repetăm zilnic cîteva fraze, care de mult şi-au pierdut înţelesul, şi în acelaş timp, gindurile noastre să alerge cine ştie unde?Dacă Dumnezeu ar asculta rugăciunea noastră de dimineaţă, oare am simţi lucrul acesta? Am simţi că El într-adevăr ne-a ascultat? Şiu mai ţinem noi munte ce I-am cerut? El ne ascultă, El ne-a promis că va răspunde la rugăciunile făcute cu credinţă!

Într-adevăr, este de mirat că noi ne rugăm atît de puţin, dar mai de mirat este faptul că putem să renunţăm atît de uşor la rugăciune, cînd cunoaştem necesităţile duhovniceşti ale păstorului nostru, a adunării noastre, a oraşului, a ţării noastre şi ale păgînilor, care nu cunosc pe Dumnezeu. Toate aceste lipsuri se pot satisface prin bogăţia harului luiu Dumnezeu arătat nouă prin Domnul Isus Hristos. Dar trebuie să ne rugăm, ca să avem parte de bogăţie, „căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă” (Romani 10:12).
Importanţa rugăciunii este atît de mare, încît de la început dispare ori ce scuză. Oamenii în general se scuză cu slabiciunole lor, sau declară că nu se pot ruga, nu ştiu săse roage. Dar Dumnezeu a văzut de la început acestă neputinţă şi de aceia Duhul Sfînt prin apostolul pavel spune:” Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, caci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că el mijloceşte pentru sfinţi, după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27).

Trebuie să fim covinşi cu toată tăria că poziţia credinciosului nu depinde nici de iscusinţa sa, nici de evlavia sa, nici de credinţa sa. Nu depinde de nimic altceva decît de rugăciunile sale. Se poate merge şi mai departe şi să se spună că nimeni nu poate trăi bine, dacă nu se roagă bine.

Oare nu ar trebui să ajungi la concluzia că este necesar să-ţi măreşti timpul petrecut în rugăciune? Nu face promisiuni că zilnic vei sta atît sau atît timp în rugăciune, ci ia-ţi doar o siplă hotărîre să te rogi mai mult. Se înţelege că rugăciunea are într-adevăr un rost numai atunci cînd este binecuvîntată de sus. Să nu uităm însă că simpla hotărîre că vom căuta să învingem lenea noastră în ce priveşte rugăciunea, nu este suficientă, dacă nu-i adăugăm o predare totală şi fără condiţii în mîna Domnului Isus Hristos.

Dacă nu am făcut pînă în prezent acest pas (să ne predăm cu totul Domnului), atunci este absolut necesar să-l facem chiar acum. Numai în felul acesta vom putea deveni oamenii rugăciunii. De un lucru sînt ferm convins: Domnul doreşte ca eu să mă rog şi doreşte ca şi tu să te rogi. Întrebarea este vrem noi să ne rugăm?

Autor: Dina Ciloci

Cine are voie să se roage?

Iulie 7, 2009 § Lasă un comentariu

Oricine are voie să se roage. Dar oare fiecare are drept la rugăciune? Ascultă Dumnezeu orice rugăciune? Cine se poate apropia de El? Se spune că şi la cei mai neîncrezători oameni şi la popoarele sălbatice dorinţa de rugăciune se află în subconştientul lor. Deci oricine se pooate ruga? Da, Răspunsul este: „Oricine”.

Dar Biblia ne spune că numai copilul lui Dumnezeu se poate ruga întradevăr. Există însă minunatul adevăr că pentru pocăinţă, iertare şi ajutor oricine poate să strije la El. Dar asta încă nu înseamnă rugăciune. Rugăciunea este mai mult decît atîta. A te ruga înseamnă să: „te înalţi cu inima şi te adăposteşti la umbra Celui Atotputernic”.(Psalm 91:1).

A te ruga înseamnă să duci darurile tale în faţa lui Dumnezeu şi să-ţi întinzi mîna către El, pentru a primi darurile Sale minunate. Rugăciunea este lucrarea Duhului care locuieşte în noi. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeu. Nu se poate stabili o comuniune între rege şi un revoluţionar.„Cum poate sta la un loc lumina cu întunericul?” (I Cor. 6:14).În numele nostru nu avem dreptul să ne rugăm. Numai Prin Domnul Isus avem dreptul să venim în faţa lui Dumnezeu. (Efeseni 2:18 ; 3:12).

Rugăciunea este mai mult decît strigătul înecatului, al omului care se scufundă în vîrtejul păcatului:”Doamne ajută-mă că pier! Mă scufund Doamne, salvează-mă, ajută-mă.”Aceasta poate face oricine şi cu siguranţă că un asemenea strigăt nu va rămîne neascultat, iar dacă este o strigare sinceră, imediat va primi răspuns, căci Dumnezeu nu dispreţuieşte oamenii, chear dacă ei se dispreţuiesc. Dar nici aceasta nu este încă o rugăciune în înţeles biblic.

Ştim că Domnul a spus: „Cine cere, capătă” (Matei 7:8). Nu aşa a spus, da oare cui a spus?A spus ucenicilor.

Rugăciunea este dreptul copiilor. Numai copii Domnului au dreptul să ceară ceia ce le-a pregătit Tatăl, acelora care Îl iubesc. Domnul ne-a spus că în rugăciunile noastre să-l numim „Tatăl nostru”. Nu-i aşa că acest cuvînt este numai pentru copii? Pavel scrie: „Şi pentru că sîntem fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă „Ava” adică Tată” (Galateni 4:6). Imediat cum devine cineva copilul lui Dumnezeu, intră în şcoala rugăciunii. „Iată că el se roagă” a spus Dumnezeu despre un bărbat, după întoarcerea lui (F.A. 9:11), deşi acel bărbat în toată viaţa lui „rostea rugăciuni”.

Oamenii care s-au întors, la Dumnezeu nu numai că ştiu să se roage, dar chear trebui să se roage, întîi pentru ei înşişi, iar apoi pentru alţii. Însă pînă cînd nu putem cu toată convingerea să-l numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru”nu avem dreptul să venim înaintea Lui în calitate de copii, de fii, de moştenitori împreună cu Hristos.

Nimeni nu este exclus din împărăţia lui Dumnezeu. Oricine, oriunde poate să strige: „Doamne ai milă de mine păcătosul”! Toţi care încă nu face-ţi parte dintre oile lui Hristos, nu aparţine-ţi familiei lui Dumnezeu, chear dacă sînteţi răi sau după părerea voastră cît de buni, în clipa aceasta puteţi deveni copii Domnului, chear în timpul citirii acestor rînduri. E suficient să ridici către Hristos o singură privire izvorîtă din credinţă. Priveşte şi trăieşte! Dumnezeu spune: Priveşte, întoarce-ţi faţa către Dumnezeu! Cine se uită cu credinţă la crucea lui Hristos se salvează chear în această clipă!
Spun toate acestea cu scopul de a vă îndemna să vă rugaţi şi pentru a vă face să înţelegeţi de ce de multe ori rugăciunile noastre rămîn neascultate. Acum mă grăbesc să adaug că de multe ori Dumnezeu ascultă şi rugăciunea acelora care nu au dreptul să se roage sau chear şi a acelor care neagă existenţa Lui.

Deci cine are voie să se roage? Noi? Da! Ei, şi ne rugăm? Cu mai multă dragoste ne priveşte oare azi Domnul decît prima oară cînd a exprimat cuvintele „Pînă acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină”? (Ioan 16:24) Dacă Domnul Isus a avut nevoie de rugăciune ca să capete putere pentru lucrarea cu cît mai mult avem noi nevoie.

Domnul Isus de multe ori s-a rugat „cu strigăte mari şi cu lacrimi” (Evr. 5:7). Am plîns noi vreodată în timp ce ne-am rugat? Probabil că şi noi ar tebui să strigăm ca psalmistul: „Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău”(Ps.80:19).

Cum ascultă Dumnezeu rugăciunea?

Iunie 23, 2009 § 1 comentariu


Pentru Dumnezeu este tot atît de natural să ne asculte cît este de natural pentru noi să cerem, Dumnezeu se bucură de cererile noastre şi le satisface cu dragoste.
Ah, de ce, de ce nu ne rugăm noi pentru prietenii noştrii neîntorşi la Dumnezeu? Pentru că nu ne ascultă cînd le mărturisim pe Domnul? Ei însă nu ne pot împiedeca să ne rugăm pentru ei. Uniţi-vă doi sau trei în rugăciune pentru omul cel mai rău şi veţi vedea cum va lucra Dumnezeu.

Vorbiţi Domnului despre el şi încredeţi-vă în lucrarea Lui. Dumneuzeu lucrează în chip minunat. De multe ori lucrează tainic ca să poată desăvârşi lucrarea Sa. O, Dumnezeu ne iubeşte mult şi cind ne rugăm, această iubire ne înconjoară în mod cu totul deosebit.Pentru noi oamenii, este cu desăvărşire imposibil să putem înţelege pe Dumnezeu şi lucrările Sale. „O, adîncul înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu; cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui şi cît de neînţelepte sînt căile Lui!” (Rom. 11:33).
Aceasta este realitatea şi de aceia nu trebuie să vedem greutăţi, acolo unde nu sînt. Dacă Dumnezeu este în posesia puterii şi a cunoştinţei depline, atunci rugăciunile nu au greutăţi, deşi uneori au piedici. Noi nu putem cunoaşte pe deplin metodele lui Dumnezeu, dar totuşi cunoaştem ceva din ele, de exemplu cum ascultă Dumnezeu rugăciunile noastre.

Una dintre metodele Lui este să ne descopere răspunsul Său în inima celui ce se roagă. Prin Duhul Sfînt îi innoieşte gîndurile. Ştim că satana şi îngerii lui se luptă ca să strecoare în inimile noastre gînduri rele. Dar şi Dumnezeu şi îngerii Săi au putere să trimeată gînduri bune în inima noastră. Dacă oamenii păcătoşi şi slabi pot trimite gînduri bune unii altora, cu atît mai mult poate face acest lucru Dumnezeu. Aşa facem noi de exemplu cînd scriem o scrisoare. Poate că tu niciodată nu te-ai gîndit că cele cîteva semne negre pe o hîrtie albă pot să ridice pe cineve. Pentru un analfabet, aceasta este o mare minune. Ni se întîmplă uneori să descoperim pornirile şi dorinţele cuiva chiar numai din expresia feţii sau din strălucirea ochilor.

Dumnezeu are multe să ne spuie. Multe El ar vrea să ne comunice dar de multe ori noi sîntem aşa de ocupaţi cu lucrarea Lui încît nu avem timp să-I auzim glasul. În rugăciune Dumnezeu are ocazie să ne comunice gîndurile Sale. Ce bine ar fi dacă şi noi am striga: „Vorbeşte Doamne, căci robul Tău ascultă!”
Alte ori Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre schimbînd gîndurile celui pentru care ne rugăm şi de asemenea cînd ne rugăm, Dumnezeu ne poate ajuta în treburile noastre şi ne poate întări în hotărîrile noastre.

Este foarte natural ca atunci cînd ne rugăm pentru alţii, să încercăm sa-i şi ajtăm.Un copil al Domnului a rugat pe păstor să dea şi lui ceva de lucru pentru Domnul. „Dumneata ai prieten?, l-a întrebat pastorul.” „Am”, a răspuns tînărul.”Prietenul Dumitale este copilul Domnului?” a continuat pastorul. „Nu, el este atît de uşuratic, cum am fost şi eu înainte”, i-a răspuns tînărul. „Atunci, a mai spus pastorul du-te şi roagă-l să primească pe Isus Hristos Mîntuitorul tău.” „O, nu – a răspuns tînărul – asta nu pot face. Daţi-mi altceva de lucru.” „Bine, a răspuns pastorul, atunci, te rog, promite-mi două lucruri.

Primul că niciodată n-ai să vorbeşti cu el despre mîntuirea sufletului lui iar al doilea că de două ori pe zi te vei ruga pentru el”. „Da, asta o fac cu plăcere” a răspuns tînărul. Nu a trecut însă nici o săptămînă, cînd biatul a venit în mare grabă la păstor şi l-a rugat să-l ierte pentru una din promisiunile sale. „Este imposibil ca să nu vorbesc cu prietenul meu” a spus el. Cînd a început să se roage pentru prietenul său, Domnul i-a dat putere şi pentru mărturisire.

Nu cred că ar fi fără sens să afirm că unele lucruri în faţa lui Dumnezeu, depind de rugăciunile noastre. Unii oameni spun că dacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, atunci fie că cerem, fie că nu, El ne dă cele mai bune lucruri. Dumnezeu ne dă unele lucruri, dar noi trebuie să muncim pentru ele. De exemplu: Dumnezeu ne promite semănatul şi seceratul, dar omul trebuie să pregătească pămîntul; trebuie să are, să semene, să grăpeze, să secere, ca Dumnezeu să-şi poată face lucrarea. Sau, Dumnezeu se îngrijeşte de hrana noastră, dar noi trebuie s-o găsim, s-o mîncăm şi s-o bem. Sînt unele lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face fără ajutorul nostru.

Dacă Dumnezeu a lăsat ca atîtea lucruri să fie dependent de munca omului, atunci de ce nu ar face unele lucruri dependente şi de rugăciunile lui? Şi de fapt aşa şi face Dumnezeu. „Cere-ţi şi vi se va da” spune Cuvîntul. Sînt lucruri pe care Dumnezeu ni le dă numai dacă le cerem. Dumnezeu lucrează cu oamenii prin trei metode şi dintre acestea cea mai importantă este rugăciunea. Cei mai puternici copii a lui Dumnezeu au fost şi sînt oamenii rugăciunii. Ascultarea rugăciunii se face prin lucrarea Duhului Sfînt. În fiecare credincios locuieşte Duhul lui Hristos. „Cine nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui”(Rom. 8:9). Dacă cineva vrea să fie stăruitor în rugăciune, el trebuie să fie umplut de Duhul Sfînt.

Deci cea mai importantă întrebare pentru noi nu este, dacă ascultă Dumnezeu rugăciunile noastre, ci dacă ne rugăm noi într-adevăr. Ce putere colosală pune Dumnezeu la dispoziţia noastră!

Autor: Dina Ciloci

Oare ascultă Dumnezeu întotdeauna rugăciunile noastre?

Iunie 12, 2009 § Lasă un comentariu

Întrebarea care cel mai mult o întereseaze pe persoana care să roagă este: Oare ascultă Dumnezeu întotdeauna rugăciunele noastre?
Este normal să presupunem că sînt rugăciunele ascultate, dar oare Dumnezeu răspunde întotdeauna la ele? Putem avea siguranţă în rugăciune?

Da, Dumnezeu întotdeauna răspunde la o adevărată rugăciune.
La unele aşa zise „rugăciuni” el nu răspunde pentru că ele nici nu au ajuns să fie ascultate. Cînd poporul Domnului s-a răsculat împotriva Lui, El a spus: „… oricît de mult v-aţi ruga, n-ascult!” Copii Lui Dumnezeu însă trebuie să se aştepte la ascultarea rugăciunilor, trebuie să aştepte răspuns la ele, căci Dumnezeu întotdeauna vrea să răspundă la rugăciuni şi niciuna dintre ele nu rămîne fără efect în cer. Minunata declaraţie a apostului Pavel din 1 Corinteni 3:22-23 spune clar acest lucru. Cu toate acestea parcă ea nu s-ar potrivi întocmai la toţi copii Domnului că: ”…toate sînt ale noastre”, căci nu sîntem în posesia acestor bogăţii.

Răspunsul Domnului la rugăciune poate fi „da”, dar poate fi şi „nu”. Aceasta nu înseamnă că neapărat în inima care se roagă există păcat, sau că persoana respectivă ar trăi în păcate. Cîteodată Dumnezeu a răspuns şi apostolului Pavel cu „nu” (2 Corinteni 12:8-9). În cele mai multe cazuri neştiinţa sau egoismul nostru este cauza refuzului cererii noastre, pentru că nu ştim să cerem ce şi cum ar trebui noi să cerem.(Romani 8:26). Aceasta a fost şi greşeala mamei fiilor lui Zebedei. Ea a venit la Domnul cu o cerem la care i s-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi” (Matei 20:22) Şi Ilie, omul lui Dumnezeu a primit un răspuns cu „nu”, dar cînd s-a simţit ridicat în carul de foc cu siguranţă că el nu a mai regretat faptul că Dumnezeu i-a dat răspunsul „nu” atunci cînd el a strigat: „Destul, Acum Doamne ia-mi sufletul…”(Isaia 19:4).

Răspunsul Domnului este de multe ori şi „aşteaptă”. Poate că El amînă ascultarea şi satisfacerea cererii noastre şi pentru că noi încă nu sîntem destul de copţi pentru a primi ceia ce cerem, întocmai ca Iacov cînd s-a luptat cu Dumnezeu. Cunoaşteţi ciudata rugăciune a lui Augustin: „Ah, Doamne, fă-mă Tu curat, dar nu acum”. Oare nu samănăm noi de multe ori cu rugăciunele noastre? Sîntem noi gta să pşătim oricînd preţul rugăciunii ascultate? Dumnezeu de multe ori amînă răspunsul pentru că doreşte ca între timp să se vadă mai clar dacă cu ceia ce cerem noi vrem să slujim lui Dumnezeu sau nu. Amînarea răspunsului însă nu este un refuz.

Este foarte trist şi dureros faptul că de multe ori cerem, dar din cauza nevredniciei noastre, nu primim şii apoi plîngem că Dumnezeu nu ne ascultă. Domnul Isus a declarat
Că Dumnezeu dă cu aceiaşi plăcere Duhului Sfînt acelor care-L cer cum dă şi părintele daruri bune copiilor săi. Dar nici un dar nu este bun dacă copilul nu este destul de copt pentru întrebuinţarea lui. Dumnezeu niciodactă nu ne dă ceva pe care nu am vrea sau nu am putea să folosim spre slava Lui. Nu mă gindesc aicea la diferite talente, ci la daruri duhovniceşti.

„Cred că Domnul ne ascultă!”

Autor: Dina Ciloci

Where Am I?

You are currently browsing the Mărturii despre rugăciune category at Tu poţi schimba lumea.